joi, 10 septembrie 2009
Cicatricea ramane
Imagineaza-ti ca ai in mana un bat, te joci cu el pana se rupe. Incerci din rasputeri sa il faci inapoi, pana la urma reusesti sa il lipesti.
Acum, analizeaza-te bine! Te-ai jucat vreodata cu sentimentele cuiva? Poate nu ai intentionat sa ranesti pe cineva. Adu-ti insa aminte de batul de la inceput care s-a rupt, l-ai facut la loc dar el tot rupt e, iar daca il fortezi se va rupe si mai usor. Exact asa e si sufletul unei persoane ranite. Odata ranita lucrurile vor parea mai grele si mereu acel loc cicatrizat va fi mai sensibil.
Inainte sa lovesti in cineva gandeste-te ca odata rupt nu va mai fi niciodata la fel. Sufletele oamnenilor nu sunt “locul unde te antrenezi” invatandu-te sa iubesti! Nimanui nu i se cuvine sa fie ranit! Cuvintele tale pot rani sau incuraja. Faptele tale demonstreaza cine estu tu cu-adevarat! Promisiunile tale arata cat “de cuvant esti” . Actiunile tale pot conta uimitor de mult pentru cineva, nu dezamagi sufletul celui/ei pe care il/o iubesti!
Adu-ti aminte! Ranile trec, cicatricele raman!
De ce m-ai lepadat?
sâmbătă, 5 septembrie 2009
Daca ar fi sa mor...
Daca ar fi sa mor la noapte
As vrea sa-ti pot lasa in soapte
Toata dragostea si grija ce ti-o port
Iar,nazuind ca mi se va ingadui o clipa
N-ainte de-a pleca,
Sa te privesc in somnu-ti cald
Si sa te-ating cu buza mea
…
Un ultim sarut, fara de lacrimi
Si-apoi sa plec la steaua mea.
Sa nu ma plangi, iubire!
Vesniciei ii sunt tovarasa deacum…
As vrea sa-ti pot lasa in soapte
Toata dragostea si grija ce ti-o port
Iar,nazuind ca mi se va ingadui o clipa
N-ainte de-a pleca,
Sa te privesc in somnu-ti cald
Si sa te-ating cu buza mea
…
Un ultim sarut, fara de lacrimi
Si-apoi sa plec la steaua mea.
Sa nu ma plangi, iubire!
Vesniciei ii sunt tovarasa deacum…
Abonați-vă la:
Postări (Atom)